Doliu în comunitatea catolică după trecerea la cele veșnice a părintelui Anton Lucaci, personalitate discretă, dar influentă, cunoscută pentru faptul că l-a ajutat pe Papa Ioan Paul al II-lea să se familiarizeze cu limba română înaintea vizitei sale istorice în țara noastră. Preotul s-a născut în comuna Răchiteni, din județul Iași, și a murit la 83 de ani.
Doliu în Biserica Catolică
Potrivit informațiilor confirmate, Anton Lucaci și-a dat ultima suflare sâmbătă, 21 martie, la doar o zi după ce a celebrat ultima sa Sfântă Liturghie. Succesiunea acestor momente are o încărcătură aparte: chiar până în clipa din urmă, părintele a rămas fidel vocației sale de slujitor al altarului și al oamenilor.
În ziua precedentă, 20 martie, oficiase slujba în capela Casei Internaționale Paul al VI-lea din Roma, loc unde a slujit de-a lungul anilor și unde s-a aflat în apropierea atâtor comunități catolice din capitala Italiei. Pentru mulți credincioși, numele său a devenit sinonim cu sprijinul, discreția și disponibilitatea de a asculta.
Figura sa a contat nu doar în spațiul eclezial, ci și în rândul românilor plecați peste hotare. În numeroase contexte pastorale, Anton Lucaci a fost perceput ca o prezență de încredere, un om capabil să lege punți între tradiția bisericească și nevoile concrete ale comunităților din diaspora, oferind îndrumare și mângâiere celor departe de casă.
Anton Lucaci – preotul care l-a învățat română pe Papa Ioan Paul al II-lea
Un reper al activității sale rămâne contribuția la pregătirea lingvistică a Papei Ioan Paul al II-lea înaintea vizitei în România. Cu răbdare și rigoare, părintele a pus umărul la crearea unui dialog mai apropiat între Suveranul Pontif și credincioșii români, astfel încât cuvintele rostite să fie nu doar corecte, ci și încărcate de semnificația potrivită pentru urechile și inimile celor care le primeau.
Rădăcinile sale din Răchiteni (județul Iași) explică, într-o anumită măsură, modul în care a privit mereu Biserica: pornind de la comunitatea locală și ajungând până la dimensiunea universală a credinței. Această dublă perspectivă – legătura cu locul natal și orizontul internațional al Romei – i-a modelat felul de a sluji și l-a recomandat ca interlocutor atent și echilibrat.
În amintirile celor care l-au cunoscut, părintele Anton se distinge prin sobrietate, compasiune și un mod calm de a se face înțeles. Nu a căutat luminile rampei, preferând să rămână aproape de oameni, să traducă nu doar cuvinte, ci și stări, să transforme întâlnirile pastorale în ocazii reale de comuniune. Pentru numeroși credincioși din diaspora, a fost un reper de stabilitate și o persoană la care puteai apela în momente grele.
Faptele esențiale conturează clar ultimele sale zile: 20 martie – slujbă oficiată în capela Casei Internaționale Paul al VI-lea din Roma; 21 martie – trecerea la Domnul, la 83 de ani. Rămâne memoria unui preot care a înțeles forța cuvântului rostit cu grijă și a lucrat neobosit pentru ca acest cuvânt să ajungă la oameni în limba lor, limpede și cu respect.