Pe 30 martie 2026, eurodeputata Diana Șoșoacă a refuzat solicitarea de a se supune unei expertize psihiatrice cerute de Parchetul General, în dosarul în care este cercetată pentru 11 infracțiuni, între care propagandă legionară, antisemitism, negarea Holocaustului și lipsire de libertate. La sediul instituției, a fost întâmpinată de zeci de simpatizanți și colegi de partid, care au scandat lozinci și au folosit vuvuzele.
Refuzul expertizei psihiatrice
Potrivit anchetei, procurorii intenționau să stabilească dacă europarlamentarul avea discernământ în momentul presupusei comiteri a faptelor. Șoșoacă a respins demersul, iar în fața susținătorilor a ținut un discurs în care a criticat instituțiile statului, descriindu-le drept abuzive. În mijlocul mulțimii, aceasta a folosit un ton combativ și a acuzat sistemul de practici nedemocratice.
Mulțimea a rămas activă pe toată durata discuțiilor din interiorul clădirii, folosind vuvuzele și alte obiecte zgomotoase pentru a-și manifesta sprijinul. Unele mesaje au avut o încărcătură politică puternică, iar atmosfera a alternat între aplauze și huiduieli adresate autorităților.
„S-a revenit la tot ceea ce înseamnă instituțiile sovietice.”
În plan juridic, refuzul expertizei nu închide procedura: ancheta continuă, iar procurorii își pot calibra strategia în funcție de evoluțiile ulterioare ale cauzei. În spațiul public, dosarul a stârnit reacții intense, dată fiind gravitatea acuzațiilor — de la negarea Holocaustului până la propagandă legionară —, teme care activează sensibilități istorice și legale.
Audierile din aceeași zi
În aceeași zi, la sediul Parchetului General a avut loc și audierea lui Horațiu Potra, numit în spațiul public „mercenarul Horațiu Potra”. Prezența sa la audieri a atras interesul jurnaliștilor și al publicului, însă detalii despre discuțiile purtate cu procurorii nu au fost comunicate pe larg.
Succesiunea acestor momente — refuzul de expertiză al Dianei Șoșoacă și intrarea la audieri a lui Horațiu Potra — a amplificat vizibilitatea zilei de 30 martie 2026 în fața instituțiilor judiciare. Pe fondul unei atenții mediatice pronunțate, fiecare gest public sau declarație a fost atent urmărit(ă) de susținători și critici deopotrivă.
La exterior, susținătorii au continuat să scandeze și după sesiunea de discuții, arborând mesaje de susținere și folosind recuzită sonoră. Tonul a rămas tensionat, dar organizat, fără a se raporta public informații despre incidente majore. Câțiva participanți au fluturat simboluri de partid, iar alții au purtat pancarte cu mesaje împotriva „abuzurilor”.
În centrul acestui cadru zgomotos, culoarea dominantă a zilei a fost dată de contrastul dintre pozițiile instituționale și reacția mulțimii: sprijin vocal și contestare față de demersurile judiciare, pe fundalul unei anchete care rămâne în atenția publică.