Supranumit de apropiați „Brad Pitt al Iranului”, culturistul și antrenorul de fitness Davoud Sohrabi a murit la doar 30 de ani, după ce a fost împușcat în ochi în timpul protestelor și a petrecut aproximativ 50 de zile în comă. Moartea sa, anunțată la finalul lunii februarie 2026, a provocat un val de reacții și a reaprins discuțiile despre violențele din stradă și despre modul în care autoritățile gestionează public astfel de cazuri.
O rană care i-a pecetluit destinul
Potrivit relatărilor din presa de limbă persană și a informațiilor preluate de publicații internaționale, incidentul s-a produs în primele zile ale lunii ianuarie, în sudul Teheranului, în zona Shahr-e Rey, în contextul unei manifestații. Există diferențe de dată între surse (7 ianuarie versus 8 ianuarie), însă firul narativ este același: Davoud Sohrabi ar fi fost lovit de muniție reală direct în zona ochiului, o rană extrem de gravă care i-a compromis rapid șansele de supraviețuire.
Transportat de urgență la spital, sportivul a intrat în sala de operație pentru o intervenție care ar fi vizat salvarea vieții și stabilizarea leziunilor. În unele relatări se menționează că medicii i-au extirpat globul ocular afectat. La scurt timp după operație, starea lui s-ar fi deteriorat, iar tânărul ar fi intrat în comă, fără semne consistente de revenire.
Un detaliu care face povestea și mai tulburătoare este că, în ziua în care a fost rănit, Davoud ar fi participat la o competiție locală de culturism în sud-estul Teheranului și ar fi obținut o medalie (unele surse vorbesc despre argint), după care ar fi ajuns în stradă, în mijlocul protestelor. În doar câteva ore, un moment de glorie sportivă s-a transformat într-o tragedie.
50 de zile între speranță și neputință
Aproape șapte săptămâni, familia a trăit între speranță și disperare. Potrivit informațiilor apărute în spațiul public, Davoud a rămas conectat la aparate, iar evoluția lui medicală nu a înregistrat îmbunătățiri decisive. În cele din urmă, în ultimele zile ale lui februarie, a fost confirmat decesul, după aproximativ 50 de zile de comă.
Unele relatări susțin că familia ar fi decis și donarea de organe, un gest care a emoționat puternic comunitatea online și pe cei care îl urmăreau.
Șocul familiei și postarea ștearsă
În paralel cu vestea morții, au circulat și informații despre reacția familiei, descrisă ca devastatoare. Un mesaj apărut online, atribuit fratelui sportivului, ar fi relatat că mama lui Davoud ar fi suferit o cădere nervoasă după ce și-a văzut copilul fără viață și ar fi avut nevoie, la rândul ei, de îngrijiri medicale. La scurt timp, postarea ar fi dispărut, iar contul ar fi fost dezactivat, detalii care au alimentat speculațiile despre presiuni și supraveghere. (Aceste elemente sunt relatate în presă și nu pot fi verificate independent din exterior)
Acuzații de presiuni și tentativa de a-l „reîncadra” ca simbol
În zilele care au urmat, presa internațională și cea din diaspora iraniană au scris că autoritățile ar fi încercat să controleze narativul public în jurul morții lui Davoud. Concret, ar fi existat presiuni asupra familiei pentru a susține că tânărul ar fi fost membru Basij, o structură paramilitară voluntară asociată Gărzilor Revoluționare. Surse citate de publicații au descris această direcție ca pe o încercare de a-l prezenta drept „martir” al regimului, nu drept victimă a represiunii.
În acest context, înmormântarea ar fi avut un tipar neobișnuit pentru astfel de cazuri. Se vorbește despre o ceremonie mult mai lungă decât funeraliile altor victime ale protestelor, despre o organizare atentă și despre prezența unor membri Basij, dar și a unor agenți în civil. Un participant citat în presă a spus că durata și discursurile ar fi fost „diferite de normă”, sugerând o orchestrare menită să confere evenimentului o semnificație publică specifică.
De ce cazul Davoud Sohrabi a devenit viral
Povestea lui Davoud a depășit rapid zona sportului. Supranumele „Brad Pitt al Iranului” i-a venit din felul în care arăta, din prezența sa pe rețelele sociale și din aspirația, menționată în unele relatări, de a se afirma și ca model. Tocmai această imagine – un tânăr în formă, cu planuri, cu ambiții și cu un viitor care părea abia la început – a făcut tragedia și mai greu de acceptat pentru mulți.
Dincolo de etichete, rămâne însă esențialul: un sportiv de 30 de ani a murit după ce a fost împușcat în ochi în timpul unui episod de tensiune socială, iar felul în care moartea sa a fost gestionată public a devenit, la rândul lui, subiect de controversă și de dispută între versiuni oficiale și relatări din zona independentă.