Un avertisment cu miză strategică pentru Europa și România: comandantul militar aliat responsabil de teatrul european spune că ferestrele de risc nu se închid curând, iar o provocare din partea Rusiei se poate produce mai devreme decât anticipează planificările curente.
Avertismentul militar: fereastra de risc înainte de 2035
Într-o audiere desfășurată în fața Comisiei pentru Forțe Armate din Senatul SUA, generalul Alexus Grynkewich a transmis că statele europene din alianță trebuie să-și consolideze serios capabilitățile convenționale, astfel încât apărarea continentului să fie credibilă până în 2035. Potrivit acestuia, chiar și un posibil acord de pace pe frontul ruso‑ucrainean nu ar elimina pericolul reprezentat de Moscova pentru vecinătatea europeană.
Generalul a subliniat că experiența acumulată de forțele ruse în războiul din Ucraina poate schimba rapid ecuația de securitate din jurul flancului estic. Declarația-cheie a venit cu referire directă la efectivele combatante și la posibila lor repoziționare:
„Dintr-o perspectivă pur militară, atunci când 500.000 de soldați ruși căliți în luptă vor fi repoziționați în alte zone, va trebui să acordăm atenție acestui lucru ca unei potențiale amenințări militare și să fim conștienți de ceea ce ar putea reprezenta pentru Alianță”.
În paralel, Pentagonul își revalidează postura în Europa, iar o nouă abordare cere aliaților europeni să asigure segmentul major al apărării convenționale, SUA urmând să rămână pivotul de descurajare și proiecție rapidă. Analizele militare citate arată că discuția nu este doar despre cifre, ci despre viteză de mobilizare, stocuri, interoperabilitate și infrastructură duală capabilă să susțină efortul defensiv.
Dezbaterile din Senat: efective americane și ritmul tranziției
În Europa se află în prezent zeci de mii de militari americani, iar o eventuală recalibrare a numărului lor a stârnit îngrijorare în cadrul audierii. Senatorul Jack Reed a transmis o critică fermă la adresa unei grabe excesive în schimbarea posturii:
„Mă tem că administrația se concentrează exclusiv pe viteza tranziției și nu pe implicațiile strategice ale unei greșeli pe care o face”.
La rândul său, președintele comisiei, republicanul Roger Wicker, a avertizat că orice diminuare a prezenței ar fi contraproductivă în actualul climat de securitate:
„acum nu este momentul pentru scăderea nivelului lor”.
El a adăugat că eforturile trebuie să lovească în sursa riscului:
„cel mai bun mod de a diminua nevoia de apărare în Europa este reducerea ameninței generate de armata Rusiei”.
Din perspectiva capacității europene de a-și purta singură povara defensivă, mesajul militarilor americani este că situația evoluează, dar nu suficient de repede pentru finalul acestui deceniu:
„Până la sfârșitul deceniului nu vom fi acolo, dar cu siguranță până în 2035”.
Grynkewich a arătat și de ce prezența americană pe continent rămâne un multiplicator de forță, invocând utilitatea bazelor, infrastructurii și rutelor logistice pentru operații simultane în teatre diferite:
„Trupele, bazele și infrastructura noastră valorifică poziția strategică a Europei și permit SUA să deplaseze rapid forțe, să susțină operațiuni și să ofere președintelui multiple opțiuni militare în diferite teatre”.
În discuție a apărut și ideea creșterii cheltuielilor de apărare până la 5% din PIB în unele state aliate, ca instrument de accelerare a investițiilor critice – de la muniții și apărare antiaeriană la comenzi comune și reziliență industrială. În același cadru au fost menționate sprijinul pentru Ucraina și operații în derulare în Orientul Mijlociu, care reclamă o arhitectură flexibilă a forțelor americane și aliate.
Pentru România, mesajele transmise la Washington se traduc printr-un calendar accelerat al modernizării, prin întărirea cooperării regionale pe flancul estic și prin menținerea unei prezențe aliate vizibile, menite să descurajeze calculele ostile în Marea Neagră și în proximitatea frontierelor noastre.