Ajutoare tăiate, ordine de părăsire a teritoriului și verificări mai aspre: mai multe orașe din Germania au redus, din 2025, accesul la sprijin social pentru cetățeni veniți din România și Bulgaria. Măsurile, pornite încă de anul trecut și continuate în 2026, vizează atât beneficiile financiare, cât și dreptul de ședere pentru persoanele care nu reușesc să își asigure traiul din venituri proprii.
Măsuri de restrângere a ajutoarelor și controale extinse
În 2025 au fost identificați 1.181 de români și bulgari în atenția autorităților locale din orașe industriale din Duisburg, Gelsenkirchen, Dortmund și Hagen. În Duisburg, ajutoarele au fost retrase în 556 de situații; la Gelsenkirchen în 506 cazuri; în Dortmund au fost analizate și sancționate 116 dosare; iar în Hagen, măsura a vizat 3 persoane.
Municipalitățile beneficiază de o marjă de apreciere considerabilă, ceea ce duce la aplicarea neuniformă a regulilor privind accesul la sprijin. Unele administrații interpretează mai strict criteriile de eligibilitate, în special acolo unde întâlnesc indicii de folosire doar formală a unui loc de muncă pentru a bifa condițiile minime de acordare a prestațiilor.
Reguli locale, praguri de venit și efecte în comunități
În plan european, cetățenii UE pot primi anumite beneficii în statul gazdă chiar și când lucrează part-time sau pe perioade determinate. Totuși, autoritățile locale pot interveni atunci când consideră că veniturile din muncă nu acoperă cheltuielile de bază, putând limita dreptul la liberă circulație și impune plecarea din țară acolo unde legea permite, decizii confirmate în mai multe spețe de instanțe.
Un exemplu notabil este Gelsenkirchen, unde s-a instituit o regulă clară: dacă venitul este sub o treime din costurile minime de trai, beneficiile sunt refuzate sau retrase. Pragul se aplică inclusiv familiilor, nu doar persoanelor singure.
La Hagen, primarul CDU Dennis Rehbein a anunțat o intensificare a verificărilor și a retragerilor din sistemul de ajutoare sociale, în paralel cu o critică la adresa normelor europene, care le permit persoanelor ce lucrează cel puțin 5,5 ore pe săptămână să aibă statut de angajat și, implicit, acces la beneficii.
„Acest prag este mult prea scăzut. O astfel de activitate aduce doar câteva sute de euro lunar, dar oferă, din punct de vedere legal, statutul de angajat și accesul la ajutoare sociale”.
În același timp, edilul subliniază că presiunea bugetară e reală: în Hagen trăiesc aproximativ 7.000 de imigranți din România și Bulgaria, dintre care peste jumătate sunt înregistrați la centrul local pentru ocuparea forței de muncă, iar nota de plată pentru comunitate se ridică la circa zece milioane de euro anual.
„Problema apare atunci când imigrația este percepută ca fiind motivată în principal de accesul la sistemele de asistență socială. În astfel de situații, reacția societății este una de respingere”.
Pe de altă parte, administrațiile locale admit că piața muncii are nevoie de personal, inclusiv din rândul nou-veniților. Între integrarea pe piața muncii și tăierea prestațiilor nejustificate, orașele caută un echilibru: verificări mai atente ale contractelor „de formă”, informarea lucrătorilor cu privire la drepturi și obligații și cooperarea cu angajatorii pentru a transforma joburile ocazionale în angajări stabile.
În fabrici, servicii și pe șantiere, companiile continuă să caute oameni. Pentru o parte dintre români și bulgari, următoarea perioadă va însemna mai multă birocrație și controale, dar și oportunități de muncă acolo unde calificarea și programul depășesc strictul minim impus de reguli.