Iranul a recunoscut în mod direct că menține o cooperare militară activă cu Rusia și China, într-un moment în care tensiunile din regiune continuă să crească. Declarația a fost făcută de ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, care a descris Moscova și Beijingul drept parteneri strategici ai Teheranului și a confirmat că această colaborare nu s-a oprit, ci continuă inclusiv în plan militar.
Întrebat dacă Rusia și China oferă Iranului sprijin militar și informații de intelligence, șeful diplomației iraniene nu a intrat în detalii, dar nici nu a negat existența acestui ajutor. El a transmis că între cele trei state există o relație apropiată, construită în timp, iar cooperarea se desfășoară și în prezent. Prin această formulare, Teheranul a lăsat să se înțeleagă că beneficiază de susținere importantă din partea celor două mari puteri, fără a preciza însă dimensiunea exactă a sprijinului.
De mai multă vreme, oficiali americani și surse din presa internațională susțin că Rusia ar fi putut furniza Iranului date sensibile și asistență indirectă în actualul conflict, însă până acum nu au fost prezentate public dovezi clare care să confirme că atacurile iraniene au fost coordonate direct pe baza unor asemenea informații. În paralel, Rusia a adoptat oficial o poziție publică de condamnare a acțiunilor militare împotriva Iranului și a cerut detensionarea crizei.
În ceea ce privește China, semnalele publice indică mai ales un sprijin politic și diplomatic, dar și un interes strategic major pentru menținerea relației cu Teheranul. Beijingul are mize energetice serioase în regiune, mai ales în raport cu fluxurile petroliere din zona Golfului și a Strâmtorii Ormuz, iar acest lucru explică de ce China urmărește atent evoluțiile și insistă în mod repetat pe ideea de dezescaladare. În ultimele zile, inclusiv traficul maritim din zonă a reflectat percepția că asocierea cu China poate reduce riscul de a deveni țintă în conflict.
Astfel, mesajul transmis de Teheran este unul limpede: Iranul nu se consideră izolat și mizează pe relațiile sale cu Rusia și China într-un moment de presiune militară și diplomatică intensă. Totuși, între sprijin politic, cooperare militară și eventual ajutor operațional direct există diferențe importante, iar partea cea mai sensibilă a acestor relații rămâne încă parțial neclarificată în spațiul public.