Cazul minorului în vârstă de 13 ani, implicat în moartea lui Mario Alin, a intrat oficial în atenția DGASPC Timiș pe 21 ianuarie 2026, în urma unei sesizări transmise de Inspectoratul de Poliție Județean Timiș. Reprezentanții instituției au participat la toate audierile legate de incident, inclusiv la discuțiile care privesc suspiciuni privind distribuirea de substanțe interzise în rândul adolescenților.
Autoritățile sociale au precizat că demersurile sunt centrate pe protecția copilului și pe identificarea unor măsuri adecvate de intervenție, coordonate cu anchetele aflate în derulare. În tot acest timp, legătura cu familia a fost menținută pentru a asigura monitorizarea situației și accesul la servicii de sprijin.
Pașii anunțați pentru următoarea perioadă
În cazul acestui copil, care nu poate fi tras la răspundere penală, Comisia pentru Protecția Copilului Timiș a stabilit o măsură de protecție specială: supraveghere specializată în cadrul familiei. Măsura este însoțită de evaluări multidisciplinare și de posibilitatea includerii minorului în programe de suport.
„Doresc să precizez că, în toată această perioadă, familia respectivului minor a colaborat cu noi şi am păstrat permanent legătura, atât cu familia, cât şi cu copilul, urmând ca, în funcţie de rezultatele evaluărilor care vor avea loc, acest copil să fie inclus în diferite tipuri de programe, inclusiv consiliere psihologică, psihoterapie, consiliere familială sau reabilitare medicală”.
— Smaranda Marcu, purtătorul de cuvânt al DGASPC Timiș
Oficialii au punctat că este necesară o evaluare complexă, realizată în etape. Aceasta include atât componenta psihologică, prin care se obțin indicatori și o imagine de ansamblu, cât și evaluarea medicală, indispensabilă pentru conturarea planului de acțiune.
„În situaţia aceasta este important să facem o evaluare complexă, atât medicală cât şi psihologică. Există diferenţe între acestea. Prima dată se trece la o evaluare psihologică, unde putem să vedem un tablou, anumiţi indici, şi ulterior intră într-o evaluare medicală. Aceste demersuri durează un timp şi sunt deosebit de importante pentru a putea stabili ce fel de măsuri, ce fel de programe, ce felul de intervenţii pot fi luate în funcţie de specificitatea cazului”.
Posibilitatea instituționalizării într-un centru rezidențial
Reprezentanții instituției au explicat diferențele dintre tipurile de intervenții posibile. Consilierea psihologică este văzută ca un prim pas, orientat pe sprijin imediat, în timp ce psihoterapia presupune un parcurs de durată, bazat pe detalii aprofundate și obiective clar stabilite. Intervențiile medicale pot completa aceste demersuri, în funcție de rezultate.
„De asemenea, cu privire la intervenţii, aş putea să fac o diferenţă între consiliere, psihoterapie, intervenţii medicale. Consilierea este un aspect primar pe care putem să-l facem (…) iar psihoterapia este un proces de lungă durată, unde avem nevoie de mult mai multe detalii pentru a putea demara un astfel de proces”.
În privința locului în care copilul va rămâne pe durata intervențiilor, instituția ia în calcul toate scenariile, inclusiv instituționalizarea într-un centru rezidențial. Decizia va ține cont de concluziile evaluărilor, dar și de contextul social actual, marcat de tensiuni în comunitățile din care provine familia.
Conform aceluiași cadru de acțiune, planul pentru minor poate include, după caz, consiliere familială, psihoterapie și, dacă se impune, reabilitare medicală, toate sub coordonarea DGASPC Timiș și cu participarea familiei la etapele de monitorizare.