Poetul Mircea Dinescu i-a dedicat președintelui Nicușor Dan o poezie satirică intitulată „Zbang”, în care îl portretizează ironic sub numele de „Mămăliguță cel Viteaz”. Textul este construit din metafore și imagini acide, iar una dintre strofele cele mai comentate îl descrie astfel: „ca voievod în cartea de istorie / ești doar Mămăliguță cel Viteaz”. Existența poeziei și formularea au fost relatate sâmbătă de presa din România și apar și în textul publicat de „Cațavencii”.
În versurile sale, Mircea Dinescu recurge la un ton puternic ironic și la trimiteri satirice către scena politică actuală, amestecând imagini absurde, aluzii geopolitice și atacuri directe la adresa șefului statului. Poemul îl surprinde pe Nicușor Dan într-o lumină caricaturală, autorul sugerând, printr-un limbaj mușcător, lipsă de anvergură și neputință în fața marilor teme ale momentului.
„Zbang! Trecu un veac de cînd s-a dus de-a dura / aurul țării-n buzunar la ruși” sunt versurile cu care începe poezia, continuată apoi cu o succesiune de imagini ironice și tăioase la adresa președintelui. În final, Dinescu ajunge la concluzia satirică potrivit căreia, indiferent de inteligența atribuită lui Nicușor Dan, în istorie nu va rămâne decât drept „Mămăliguță cel Viteaz”:
„Zbang! Trecu un veac de cînd s-a dus de-a dura aurul țării-n buzunar la ruși și-n cinci minute-am repetat figura cînd prostul s-a dat jos din corcoduș. Dă tot ce ai în casă Nicușoare și floarea de mușcată din pervaz, da’ vezi să nu te-mpiedici în covoare cu butelia de la aragaz pe care i-o plasași cu drag lu’ nașu să-i dea cu ea în cap lui Vladimir, că-ți place cum își cară cu fărașul popoarele, pe rînd, la cimitir. Tocmai acum cînd dragostea de mamă, de mama bombei, îl lovi pe Trump, te strofocași să fii cu ei de-o seamă, s-auzi cum face mămăliga zbang. Oricît de tare fost-ai la glagorie, de-ai scos chiar radicalul dintr-un praz, ca voievod în cartea de istorie ești doar Mămăliguță cel Viteaz.”
Nu este pentru prima dată când Mircea Dinescu îl critică public pe Nicușor Dan. În februarie 2026, poetul i-a atacat atât pe președinte, cât și pe premierul Ilie Bolojan, pe care i-a descris drept lideri fără viziune, incapabili să înțeleagă în profunzime mecanismele economiei și nevoile reale ale României:
„Ilie Bolojan ar fi trebuit să se ducă la Bruxelles, cum s-a dus acel rege desculț la castelul din Canossa să-i ceară iertare Papei, desculț să spună: Domnilor, noi de 30 de ani încercăm să construim capitalismul. Nu se poate, la noi s-a întâmplat un cutremur. Bolojan nu știe nimic, la fel și Nicușor. Joacă-n altă piesă decât jucăm noi.”
În intervențiile sale anterioare, Dinescu a mers și mai departe, acuzând actuala clasă politică de lipsă de perspectivă, de incapacitate de a construi un proiect solid pentru țară și de îndepărtare față de problemele producătorilor și ale cetățenilor obișnuiți. În acest context, noua poezie dedicată lui Nicușor Dan pare să continue aceeași linie de critică dură, dar într-o formă artistică, încărcată de sarcasm și simboluri.