O creatoare de conținut din China, în vârstă de 24 de ani, cunoscută sub numele Pan Xiaoting, a murit după un maraton de 10 ore de mukbang, în timpul căruia ar fi consumat aproximativ 10 kilograme de alimente transmise în direct.
Pan Xiaoting devenise recunoscută pe platformele sociale pentru provocări alimentare duse la extrem, pe care le realiza în fața camerei, interacționând în permanență cu urmăritorii.
Cine era Pan Xiaoting și ascensiunea sa în mediul online
Formatul mukbang — apărut inițial în Coreea de Sud — s-a răspândit rapid la nivel global, captând audiențe inclusiv în Statele Unite și Marea Britanie. Esența acestui tip de conținut este simplă: creatorul mănâncă cantități foarte mari de mâncare, într-o transmisie prelungită, însoțită de reacții și dialog cu publicul.
În aceste clipuri, ritmul mesei și spectacolul vizual devin parte din atracție, iar pentru mulți urmăritori experiența este descrisă drept relaxantă sau spectaculoasă.
În cazul lui Pan Xiaoting, notorietatea a crescut odată cu intensificarea mizelor: porții tot mai mari și sesiuni tot mai lungi, menite să mențină atenția publicului și să alimenteze provocările lansate de comunitate.
Maratonul de 10 ore și reacțiile stârnite
Ultima ei apariție majoră a fost o sesiune de aproximativ 10 ore, în care ar fi ingerat în jur de 10 kg de mâncare. La scurt timp, tânăra a murit, evenimentul șocând audiențele online care o urmăreau de obicei în timp real.
Dispariția sa a generat reacții puternice în mediul digital și a readus în discuție limitele practicilor virale asociate cu competițiile de mâncat și transmisiunile-maraton. Numeroși internauți au pus sub semnul întrebării presiunea de a depăși constant recordurile personale, presiune alimentată de algoritmi și de așteptările publicului.
Mukbang-ul rămâne un gen urmărit masiv: o parte a publicului îl percepe ca pe un divertisment necomplicat, în timp ce alții îl privesc ca pe o formă de performanță extremă. În acest context, povestea lui Pan Xiaoting este amintită de fanii ei ca un reper trist al escaladării provocărilor.
Transmisiunile de acest tip pot dura ore întregi și se bazează pe ideea consumului vizibil al unor cantități foarte mari de alimente, cu un ritm asumat în fața camerei. Atracția vine din interacțiune, din elementul de provocare și din senzația de participare la un eveniment live.
Publicul rămâne împărțit între spectacolul culinar și întrebările legate de limitele unui format care, deși simplu ca premisă, își trage forța din anduranță și din miza „mai mult, mai repede, mai mult timp”.