Întors din vizita făcută familiei sale din Baia Mare, Liviu Preda, descris drept mâna dreaptă a mamei Geta din familia Sterp, a relatat trăiri puternice și neplăcute. După doar câteva săptămâni de absență, tânărul s-a reîntors la Hațeg, acolo unde spune că a găsit sprijin și o vorbă bună. Vizita în locurile copilăriei i-a lăsat însă un gust amar: gesturi mărunte pe care le aștepta de la ai lui nu s-au întâmplat, iar el s-a declarat profund dezamăgit.RECLAMA
Întoarcerea la Hațeg și drumul prin Cluj
Liviu a explicat că plecarea din Maramureș spre Hațeg a fost grăbită. Nu a găsit tren sau autobuz potrivit, așa că, potrivit spuselor lui, Geta i-a aranjat o mașină din Cluj, iar el a ajuns în oraș dimineața, în jurul orei 6:30. Șoferul, originar din Lupeni, i-ar fi povestit că a trecut pe timp de vară prin Maramureș și a remarcat cât de gospodari sunt oamenii de acolo. Liviu a confirmat această impresie și a adăugat că, în zona în care se află acum, i se pare mai greu să găsească pe cineva dispus să sară în ajutor, subliniind în contrast curțile îngrijite „de acasă”.RECLAMA
În discuția cu mama Geta, tânărul a insistat pe comparația dintre locuri și mentalități, spunând că în Maramureș oamenii se mobilizează rapid când e nevoie. Observațiile sale sunt parte dintr-o serie de mărturisiri făcute după revenirea în gospodăria familiei Sterp.
Supărarea pe frate și cumnată: „ciorba de levișe” care nu a mai venit
Cel mai tare l-a durut, spune el, un episod aparent banal. Își dorea să guste o ciorbă din zona natală, numită la ei „levișe” (pe care i-a explicat-o și Getei, pentru că nu știa denumirea). A rugat-o pe cumnata lui să-i aducă „o găletușă”, chiar și în mașină, împreună cu fratele, însă dorința nu i-a fost îndeplinită. De „Și mai voiam să vă spun despre cumnățica mea, care s-a cam șmecherit.”
Liviu povestește că avea programat autobuzul spre Cluj la 15:30 și nu-și putea permite să aștepte prea mult. În plus, afirmă că în timpul vizitei în Maramureș fratele și cumnata i-ar fi cerut bani pentru mâncare, ceea ce l-a întristat suplimentar. Dorința lui rămânea totuși una simplă: să plece spre drum cu gustul copilăriei, o porție din ciorba pe care o știa de mic.
„Vreau să discut despre cumnată. I-am zis cumnatei mele să îmi dea ciorbă sau să vină ea cu frate-miu că ei au mașină și le-am spus că la 3 și jumătate am avut autobuzul spre Cluj și eu nu am mai avut timp să stau după ei să pierd autobuzul, că după aia ce făceam? Să vedeți ce cumnată și ce frate am. Când m-am dus în Maramureș, mi-au cerut bani să le dau, să își cumpere de mâncare și să vedeți cât de bun sunt.”
În relatările sale, Liviu a insistat că gesturile mici contează. Pentru el, o simplă găletușă de ciorbă ar fi însemnat dovada că legăturile de familie rămân calde dincolo de supărări și distanțe. Episodul a fost pentru tânăr semnul că așteptările sale de la cei apropiați nu s-au întâlnit cu realitatea.
El a mai spus că a explicat celor din jur ce înseamnă „leveș”, subliniind diferențele de denumiri între zone. Chiar dacă pentru unii este doar o ciorbă, pentru Liviu are încărcătura unei amintiri. Iar faptul că nu a primit-o atunci când a cerut-o i-a accentuat starea de dezamăgire.
După aceste episoade, Liviu s-a reîntors la Hațeg, aproape de mama Geta și de familia Sterp, acolo unde afirmă că s-a simțit din nou sprijinit. Mărturiile sale au fost făcute în mediul online, înregistrările surprinzând un tânăr care își spune povestea pe un ton direct, cu accent pe lucrurile mărunte care, în ochii lui, fac diferența între acasă și oriunde altundeva.