În centrul unei dezbateri tot mai aprinse despre relația copiilor cu tehnologia, Mirabela Grădinaru, partenera lui Nicușor Dan, și-a explicat public filosofia de parenting: limite ferme, asumate, fără excepții. Povestea lor de cuplu începe din anii studenției și, între timp, au format o familie cu doi copii, Aheea și Antim.
Deciziile privind ecranele – de la televizor la telefon – au atras atenția prin rigoare și consecvență.
Regula din casă: ecranele, cât mai târziu
Primul pas hotărâtor a venit odată cu nașterea primului copil: televizorul a fost „împachetat” și scos din uz. În primii ani, copiii nu au avut acces la desene animate, telefon sau alte ecrane. Abia pe la 3–4 ani, expunerea a fost introdusă rar și doar în prezența părinților. Mirabela vorbește despre limite clare și despre un început de viață fără stimuli vizuali excesivi, considerând că un debut digital prea devreme poate perturba dezvoltarea emoțională și cognitivă.
Abordarea ei nu transformă tehnologia în inamic, ci o plasează într-un cadru controlat. Accentul cade pe ritmul copilului și pe prioritizarea interacțiunii directe: joacă, povești, cărți, timp împreună. În acest fel, ecranele devin un instrument folosit cu măsură, nu un fundal permanent al copilăriei.
Telefonul mobil: interzis până la 14 ani
Cea mai discutată regulă privește telefonul mobil: accesul rămâne interzis până la vârsta de 14 ani. Mirabela spune că nu cedează presiunii de grup sau comparațiilor din clasă. Logica „merge așa pentru că toți fac la fel” este, în opinia ei, slabă și riscantă pentru educație.
Acest argument, susține ea, nu poate dicta regulile unei familii. Mesajul către părinți este ferm: alegerile nu se negociază cu trendurile, ci se verifică în raport cu nevoile reale ale copilului.
Discuția a fost dusă și în plan internațional: Mirabela a relatat că a vorbit despre aceste teme cu Brigitte Macron, la un eveniment găzduit la Casa Albă. Prima Doamnă a Franței i-ar fi confirmat că există preocupări similare în școli și în societate, iar decidenții se raportează tot mai des la concluziile specialiștilor. Chiar și așa, subliniază Mirabela, fiecare țară își calibrează propriile reguli și instrumente.
Dincolo de fermitate, filosofia ei include ideea că tehnologia e utilă, dar cere reguli explicite și participarea activă a adulților. Părinții sunt invitați să înțeleagă ce consumă copiii și să aplice filtre potrivite vârstei. Într-un mediu digital cu beneficii reale, dar și cu capcane ușor de subestimat, prezența părintelui rămâne esențială.
Reacțiile sunt împărțite: pentru unii, măsurile par prea dure într-o lume în care telefonul e aproape indispensabil; pentru alții, exact această rigoare înseamnă responsabilitate și disciplină. Între cele două poziții se află o zonă largă de nuanțe, unde familiile își configurează propriile ritmuri, reguli și excepții. În acest spațiu, întrebarea care persistă nu se referă doar la vârste sau la minutele de ecran, ci la calitatea timpului petrecut împreună și la felul în care părinții rămân ghizi ai copiilor lor.