Familia Clejanilor traversează o perioadă apăsătoare, chiar în prag de Paște, după ce Fulgy a fost internat într-un spital de psihiatrie. Pentru părinți, vestea a venit ca o lovitură, iar emoțiile au izbucnit în lacrimi la scurt timp ce vestea a devenit publică.Viorica a vorbit deschis, cu glasul frânt, despre durerea de a-și ști fiul departe „de cei dragi”, într-un moment care pentru mulți înseamnă adunarea familiei laolaltă. Artista a recunoscut că aceste zile sunt unele dintre cele mai grele, însă că speră ca tratamentul să-l ajute pe Fulgy să își regăsească echilibrul.
Vizita părinților la spital
Ieri, Viorica și Ioniță au mers să-l vadă pe Fulgy, încărcați cu sacoșe cu mâncare și lucruri trebuitoare. Întâlnirea pe care o așteptau însă nu a avut loc: nu au putut discuta cu el, pentru că se afla sub efectul medicației și doarme. Chiar și așa, părinții spun că liniștea fiului lor le aduce un strop de alinare, semn că îngrijirile medicale își fac efectul.
Mi-am dat seama că e sub efectul tratamentului și asta mă bucură foarte mult, că doarme”.
Deși au plecat fără să-i audă vocea, au lăsat în urmă pachetele pregătite și gândul că fiecare vizită rămâne un pas mic, dar necesar, pe drumul revenirii. Ei au menționat că vor respecta recomandările medicilor și regulile unității, revenind oricând li se va permite.
Mesajul Vioricăi și ecoul emoțional
În fața sutelor de mii de urmăritori, Viorica a vorbit despre calvarul acestor zile și despre suferință. A subliniat că, deși distanța o macină, faptul că Fulgy urmează un tratament și se odihnește îi dă puterea de a merge înainte. A fost un mesaj fără artificii, dar plin de sinceritate, în care artista a pus pe primul loc grija pentru sănătatea fiului.
Atmosfera acasă rămâne una de așteptare și răbdare. Părinții s-au mobilizat pentru a asigura tot ce este necesar – de la alimente la obiecte personale – și pentru a arăta că sprijinul lor nu se oprește la ușa spitalului. În paralel, își propun să păstreze discreția cerută în astfel de situații, concentrându-se pe binele copilului lor.
În aceste zile care, în mod obișnuit, adună familia la masă, gândurile Clejanilor se adună în jurul aceluiași cuvânt: îngrijire. Oricât de greu ar fi să treci pe lângă patul unui fiu care doarme și nu poate vorbi, important este că primește ajutorul necesar. Pentru Viorica și Ioniță, fiecare drum până la spital înseamnă speranță, iar fiecare pachet lăsat la poartă e o promisiune că nu renunță.
Rămâne ca timpul – și respectarea pașilor medicali – să lucreze în favoarea lui Fulgy. Până atunci, părinții își împart zilele între pregătirile de Paște și naveta către spital, cu gândul la clipa în care vor putea sta de vorbă cu fiul lor, din nou, față în față.